Scriitori români, dragi mie: George Bălăiţă

George Bălăiţă. Un tip nu prea înalt, aş zice potrivit de statură fizică, înalt în spirit, scriitor de o unicitate fermecătoare, face lumea în două zile, performanţă notabilă, pe care numai un artist ca el, un uncenic neascultătoar o poate realiza. Inteligenţa îl împiedică să facă gafe. Întotdeauna elegant, prietenos, curtenitor fără să devină indiscret, George Bălăiţă scrie bine. Romanele lui vor fi citite şi peste o sută de ani, au substanţă, vor rezista timpului.

KJELL ESPMARK

Prin generoasa faptă de cultură a Angelei Martin reuşim să-l cunoaştem pe Kjell Espmark, om de cultură, scriitor suedez de reputaţie internaţională. Un poet cu adevărat superior, de o mare nobleţe, gata să ofere cu generozitate lumii câte ceva din imensa sa experienţă artistică. Din cele 42 de convorbiri cu Angela Martin, apărute la ed. Curtea Veche, într-o ediţie frumoasă ( grafică, literă, calitatea hârtiei) omul şi artistul Kjell Espmark îşi descrie aspiraţiile de o viaţă, reuşitele, regretele şi de asemeni temerile cu privire la viitorul culturii în Europa şi în întreaga lume. Cartea merită citită de mai multe ori. Angela Martin ştie cum să pună întrebările pentru ca partenerul de dialog să dea cele mai bune răspunsuri.

LIDIA BODEA

N-o cunosc personal. Am căutat informaţii despre opera ei, dar n-am găsit nimic. E directoarea generală de la Humanitas Fiction. Din interviurile găsite pe you tube constat că avem două trăsătui comune. Iubim basmele si iubim literatura. Pare destul de tânără. Predă limba ebraică la universitatea de limbi străine. Aproape că uitasem că mai există şi o limbă a evreilor.
Gabriel Liiceanu a construit o editură importantă, de mare prestigiu. Are mai larg răsunet, mai bun decât Polirom, mai înalt ca intelectualitate şi spiritualitate. Dar şi Polirom are faimă bună. Silviu Lupescu a ştiut ce face şi are oameni devotaţi. Presupun. Şi Polirom şi Humanitas sunt edituri particulare, cu cercul lor strict de afaceri, nu te poţi supăra pe ei că publică numai cărţi profitabile. Sunt demni de admiraţie că iubesc cărţile şi ţin încă flacara aprinsă. Oricum, a fi editor în România, e ceva greu de dus. Eu sunt în căutarea unui mecena. Poate cuiva îi vor plăcea romanele mele si mă va susţine. Dacă nu mor până atunci.

ANDREI PLEŞU

Am avut brusc revelaţia că Andrei Pleşu e răzbunător. A reuşit să-l convingă pe Băsescu să-l ajute să se răzbune pe ICR. Pleşu vroia să distrugă ICR. Şi a reuşit cu ajutorul lui Roman Horia Patapie. A reuşit pur şi simplu. Liiceanu cel puţin are un mare merit, a construit o editură extraordinară, pe câtă vreme Pleşu a distrus o editură extraordinară, cea a ICR-ului. Gabriel Liiceanu a construit un univers filozofic al său, Pleşu e doar cu minima moralia, niciodată nimic maximal. Pleşu e un om răzbunător, mărunt, meschin cu aspiraţii mărunte. E cel care şi-a făcut mari iluzii legate de rostul său în lume. Se crede genial, se crede mare, exact ca un neica nimeni.

ANGELA MARTIN

A apărzt la Editura Curtea Veche, volumul KJELL ESPMARK, CONFIDENŢE, 42 de convorbiri cu ANGELA MARTIN. De acelaş autor a apărut şi volumul de proză, BELA BARTOK CONTRA CELUI DE-AL TREILEA REICH, în excelenta traducere a Angelei Martin.

CUM VA FI LUMEA DE MÂINE.

Cum se vor comporta peste 20 de ani cei care sunt acum copii sau elevi de zece ani? Prin ce mijloace vor învăţa să gândească, să creeze ceva, să respecte legea? Sistemul actual de învăţământ e complet depăşit.Copii trebuiesc învăţaţi să creeze informaţie nu doar să consume informaţie. Pentru aceasta trebuiesc formaţi. da, dar cum? Nu se iveşte de nicăieri nimic care să reprezinte o directie creatoare. Creaţia aproape că a dispărut şi aproape în toate domeniile. Crearea de programe nu înseamnă creaţie. Maşinile inteligente nu vor fi niciodată capabile să creeze ceva nou. Oare ce fel de lume va fi?

ORBITOR

Cărtărescu ştie să scrie, are forţă, dar nu e în stare să construiască o realitate artistică, o realitate literară. Apelează la argou şi foloseşte cuvinte care denumesc excrementele umane şi organele sexuale şi dă impresia de libidinoşenie. Păcat de talentul lui. Breban, în schimb, nu ştie să scrie, dar ştie să construiască o realitate literară. Păcat că nu ştie cum să concentreze epicul.