Aseară mi-a telefonat Corina ca să-mi spună, după multe ocoluri şi precauţii că ea îl iubeşte pe Dinescu. Credea că eu îl urăsc şi vroia să ştie dacă n-o să mai vreau să fim prietene dacă ea îl iubeşte pe Dinescu.
Din felul cum îmi spunea că vrea să-mi facă o confesiune gravă, m-am speriat destul de tare. Nu prea îmi place să mă împovărez cu secretele prietenilor.
Corina zice că-l iubeşte pe Dinescu şi-l iubeşte şi pe Manolescu. Zic şi eu îi iubesc pe Manolescu şi pe Dinescu. Iubire creştină, în sensul propovăduit de Sfântul Augustin. Sunt chiar uimită cât de simplu e să iubeşti pe toată lumea. E odihnitor. Am un sentiment de bine. Şi asta-i cel mai bine.
