REMEMBER 4 MARTIE 1977

Era trecut puţin de ora nouă seara. Liviu se vârâse în pat. Venise obosit de la editură şi se relaxa citind ceva în pat. Eu mă uitam la televizor la un film. Deodată imaginea din televizor s-a deformat, apoi s-a stins, apoi am auzit o bubuitură groaznică şi podeaua de sub picioarele mele a luat-o razna. Liviu a sărit din pat şi-a strigat cutremur. S-a repezit la mine, m-a luat în braţe şi m-a tras în prag. A zis: Vino să murim împreună. Lumina s-a stins. Era un întuneric de iad şi un zgomot cutremurător. Nu m-am speriat prea tare fiindcă n-am ştiut ce este. Cutremurul de mare intensitate a durat puţin. Când a încetat am ieşit afară. Pe sală era beznă. Toţi locatarii erau pe scări. Luna strălucea şi era călduţ, era o noapte călduţă. N-am răcit deşi nici eu nici Liviu nu ne îmbrăcasem cu haine groase, plecasem din casă în grabă cu haine subţiri pe noi. Toată lumea fugea din bloc de teama unor replici şi mai puternice. Am stat afară aproape până dimineaţă. Veştile curgeau în valuri. A căzut Casata. Au căzut blocurile din Apolodor, din Bordea Poenaru, au căzut continentalul , a murit Mihai Gafiţa, Veronica Porumbacu, Milo Petroveanu, Ivasiuc şi câţi alţii.....