miercuri, 29 februarie 2012
O SEARĂ CULTURALĂ LA BNR
Într-o sală superbă, cu monitoare pe ambele laturi, se adună un număr de intelectuali români să asiste la un mic concert de jazz , urmat de o dezbatere pe marginea cărţii lui Eugen Simion, MIRCEA ELIADE, NODURI ŞI SEMNELE PROZEI, o carte cu coperţi maro, apărută la editura Enciclopedică Gold. Microrecitalul de jazz e mediocru, dar suportabil. Durează cam o oră şi un sfert. Urmează apoi un filmuleţ cvasi idiot, semnat de Paul Barbăneagră, în care Eliade fumează, spune câte ceva despre regăsirea sacrului şi încă şi despre respiritualizarea omului modern. Ca nimeni altul, Mircea Eliade a cunoscut şi a măsurat dezastrul spiritual în care a fost aruncată Europa după victoria cumplită a iluminismului. După filmuleţ începe prezentarea cărţii.Vorbeşte mai întâi Paul Cernat. Vorbeşte mult şi mediocru despre Mircea Eliade şi opera acestuia. Nimic despre cartea lui Simion. Adrian Vasilescu, moderatorul, intervine şi povesteşte el câte ceva despre carte. Îi vine rândul lui Daniel Cristea Enache. Îl elogiază pe Simion. Vorbeşte bine, evocă preţuirea lui pentru profesorul a cărui student a fost. Ce-i drept Eugen Simion este unul dintre cei mai buni critici din anii 1960 până astăzi. Serios şi răbdător a privit literatura română în întregul ei, şi-a construit o operă, construind după gustul său o ierarhie de valori literare, dând operelor sciitorilor dimensiunea pe care el a considerat-o corectă. După mine aceasta este o atitudine admirabilă şi e de fapt singura care deosebeşte pe un critic adevărat şi care are intuiţie şi originalitate, de un cititor oricât de pasionat, dar fără posibilitatea promovării unei opinii originale. Cu certitudine îi voi citi cartea despre Eliade cu mare interes deoarece mie personal Mircea Eliade mi-a plăcut. Am citit prima dată PE STRADA MÂNTULEASA şi mi-a plăcut, apoi NUNTĂ ÎN CER şi mi-a plăcut, apoi MYTREI şi mi-a plăcut, apoi PĂDUREA INTERZISĂ şamd, ba chiar şi HULIGANII mi-a plăcut deşi e tare rău scrisă. În fine, după toate astea, într-o altă sală magnifică are loc un cocktail foarte distins. N-am mai stat, am plecat. Seara culturală de la BNR a meritat efortul de a fi prezentă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu