POLITICIANUL ROMÂN

De cum îl vezi în carne şi oase ţi se taie cheful de a mai vrea să participi la viaţa cetăţii. Omul din televizor, de pe sticlă, cum se zice, n-are nimic omenesc în privirea lui. Nu-i om politic. E un zoopoliticus, un politicianist de două parale, veros în toate, scârbos cât cuprinde, cu trăsături urâte, cu o faţă vai de ea, mizeră chiar la propriu. Nu-l compara cu ceilalţi că nu se poate. n-are cultură de loc. Nici politică, nici generală, nu ştie să acorde bine subiectul cu predicatul şi se îmbracă absolut kitsch. Femeia politică, politicianista se dovedeşte a fi avut un trecut zbuciumat. A trecut prin paturile a mulţi masculi feroci care-au dihocat-o în felurite chipuri, dar au adus-o în lumea politicii ca s-o aibă mereu la îndemnă.
Politicianistele noastre n-au nici o pretenţie la demnitate. Demnitatea e un lux de pe vremea lui Socrate. Ele acum sunt emancipate de orice ar fi suspectabil a fi eleganţă, bun gust, educaţie, maniere, etc. Ele sunt, doar atât. Nu-i nevoie de mai mult. După ce le vezi trebuie să ai la îndemână suc de lămâie, să-l bei ca să-ţi taie greaţa.
Păcat de România, o ţară cu pajişti verzi şi munţi magnifici, păcat de locul geografic numit România că a încăput pe mâna unor politicianişti barbari, veniţi din întunecimile pământului, iar locuitorii civilizaţi ai României sunt prea buni, prea politicoşi cu hoardele astea primitive. Aşa se face că frumosul popor român a căzut sub jugul acestor vulgari şi nespălaţi mincinoşi.

RĂSPUNS LA COMENTARIUL LUI EUGEN

Ai pus punctul pe i. Aşa este, frăţioare, în adn-ul poporului român există o genă responsabilă cu corupţia. Aşa dar nu vom mai scăpa de corupţie decât printr-o mutaţie genetică, aptă să înlesnească apariţia unui mutant, un individ adică nou nouţ cu alte date bioenergetice. Mulţumesc pentru comentariu.

CE NI SE ÎNTÂMPLĂ

Am nimerit pe un post de televiziune care se numeşte OTV. Am rămas să urmăresc programul atrasă de persoana care vorbea în lumina reflectoarelor, de fapt urla cu o îndârjire supraomenească. Pornind de la declaraţia Preşedintelui Băsescu referitoare la corupţia din Poliţie, comentatorul de pe Otv al carui nume nu-l ştiu, zice c-am aşa. Oriunde punem degetul în poliţie dăm de corupţie. Greşit. Ori unde punem degetul pe harta României dăm de români care fură, înşeală, corup şi noi avem pretenţie să fim consideraţi de lumea civilizată oameni. Oriunde pui degetul pe harta României descoperi numai acte de barbarie şi coruptie, de şpagă. Ca să obţii un act de la un ghişeu trebuie să dai şpagă şi noi vrem să avem o economie ca a Germaniei şi nivelul de trai al germanilor? Şi aşa mai departe. După cinci minute m-am plictisit şi-am trecut pe alt post de televiziune. Apoi m-am plictisit de tot şi mi-am citit emailurile. cele mai multe sunt reclame. Mi se propune o călătorie la Londra, să nu ratăm nunta regală, prinţul William al Regatului Unit se însoară. Are un zâmbet destul de ciudat. parc-ar vrea să zâmbescă şi nu-i vine.

PERSONAJE ÎNDRĂZNEŢE

Cel dintâi personaj îndrăzneţ e Julien Sorel. Mai înainte de toate are curajul să se îndrăgostească de doamna de Renal.

AR FI

Am nevoie de un impresar literar. Am două romane gata pentru publicat. Ar fi un adevărat miracol să apară un impresar literar. Ce păcat că la noi nu au apărut agenţii literare. Asta dovedeşte că nimănui nu-i pasă de literatura română. Asta da, tragedie.

RADIO WHISPER

Am găsit comentariul tău, Vlad. Mulţumesc pentru aprecieri. Sunt de acord cu tot ce propui. Am intrat pe site-ul vostru şi am ascultat muzica. Îmi place muzica bună. Vă urez mulţi ascultători şi succes în tot ce întreprindeţi.

A FOST O DATĂ

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la anii primei tinereţi, nu mă cuprinde nici un fel de melancolie, îmi zic c-am trăit o experienţă şi încă una de milioane, am trăit adică în comunism, am trăit, un fel de a spune, fiindcă nu înţelegeam mare lucru, sau înţelegeam atât cât să cred că dacă tata n-ar plăti impozite prea mari am fi o idee mai bogaţi şi din cauza birurilor trebuia să fim, eu şi fraţii mei, atât de necăjiţi, speriaţi de ziua de mâine. Nu caut nod în papură, destinului. Pot înnebuni întrebându-mă de ce mi-a fost mie rezervată o viaţă în lumea comunistă când îmi doream bogăţie, glorie şi fericire. Am ajuns să cred că un destin potrivnic m-a lovit nu doar pe mine, a lovit o ţară ca România, care dintre toate ţările, se pare că nu mai are resurse să iasă la lumină, se scufundă. Şi asta e o tragedie. Dispare cum a dispărut Atlantida. Vor supravieţui populaţiile tari ale terrei. Românii sunt un popor slab, uşor de distrus. O genă ciudată, slabă, o acceptare fatalistă, a sorţii, românii, ca popor, nu vor, ori nu pot să accepte lupta coerentă pentru cucerirea înălţimilor.