miercuri, 22 septembrie 2010

O POEMĂ TUNATĂ

Cel mai mult îmi place cum se iubesc bărbaţii românii între ei. Se întâmplă că românii au mare capacitate de a se iubi unul pe altul cu pasiune, cu fervoare si n-ar fi în veci în stare să provoace cuiva vreo supărare. Barbaţii români cum sunt Bujor Nedelcovici, de o pildă, sau Dorin Tudoran, sau Mircea Dinescu sau Gabriel Liiceanu, fiind ei nişte zei ai demnitaţii şi onoarei sunt foarte curajoşi si ridică piatra si lovesc in toate persoanele care inca nu s-au prăbusit în ţărână. Mi-e mai mare dragul de ei şi-i admir tare pe acesti arhangheli ai puritaţii şi dreptăţii. Zic că ei fiind albi şi curaţi ca porumbeii păcii, au tot dreptul să lovească tare, cu toporul, cu barda, ehe, aşa lovea şi măreţul poet Mihai Beniuc, mare om de tristă amintire, când întâlnea un burghez praf îl făcea, aşa şi nobilii Liiceau, Papuc frunză de răchită, când întâlneşte un ceva ce pare sa aduca a fost comunist, loveşte straşnic, Bujorelul îmbujorat şi foarte Nedelcovici, deştept dom'le nevoie mare, cu mare imaginaţie, ce-i pasă lui de o văduvă îndurerată , el îi spune franche în faţă cum că acela, ei da tocmai acela l-a turnat pe el, marele curat si dizident de radio şanţ, tocmai la lepădăturile de securişti. Zic, oamenii ăştia, arhanghelii au şi ei liga lor şi un Tudoran Dorin nu acţionează aşa de unul singur, să fim serioşi domnilor aici e mâna turcului că numai el face rele curaţii noştri sfinţi magnifici, de talia unuia ca Liiceanu care curând îşi va publica şi de câţi centimetri i s-a lărgit burticuţa, sau buricelul, că se unge cu smacuri osebite de cele folosite de plebe, şi mai la urma urmii plebea nu are nevoie de unsori, aleluia.
Vreau să zic ceva, Tudoran Dorin nu-i decât un omuleţ ratat rău şi sinistru, vreau să zic că Bujorel Nedelcoviciul este un mediocru de care mă leagă cele mai hazlii amintiri. Îl văd în Varşovia dăruind ghidului o sticlă de vodcă învelită în ziar. Îl văd la Cracovia umblând după mingi de tenis, deşi ar fi fost o idee mai de crezut că va alerga la muzeu pentru a vedea acea celebră Dama cu Hermină. De oameni de genul ăstora recunosc că mi-e milă. Sunt mărunţi. Şi fiindcă vor să se vadă în mărunţenia lor aruncă noroi în cei vizibili şi evident mai înalţi.

Niciun comentariu: