ATER-EGO CU FLORI GALBENE este titlul poemelor publicate anul acesta de Vicenţia Vara. Poeta şi-a ales acest pseudonim, muzical şi neobişnuit, la fel ca Ana Blandiana. De altfel consider o probă de mare inteligenţă alegerea unui pseudonim potrivit şi memorabil. Mariana Ionescu este o scriitoare completă. S-a manifestat cu succese remarcabile ca editor, critic şi istoric literar şi prozator. A publicat de-a lungul timpului atât poezie cât şi proză. Despre poeziea ei s-au scris multe pagini. Titlul volumului "Alter-Ego cu flori galbene"defineste de fapt personalitatea poetei. O natura confesivă. Meditativă. Întrebările chinuitoare lipsesc, poeta contemplă , constată frumuseţea sau nedumerirea lumii fără răsuciri spectaculoase. Ideea e că se cunoaşte pe sine şi îşi caută universul propriu şi mai ales şi-l construeşte cu armele imaginaţiei acolo unde lumea ternă a materiei nu poate vibra îndeajuns." Cum stau soldaţii tineri şi tăcuţi în rând/ aşa dorm şi mumiile de îngeri/ semănate pe pământ;/ doar visul alb le-nvăluie/ în ceaţă, în ninsori şi ploi.//
Vicenţia Vara, poeta, se dedublează. Îşi croieşte un drum propriu al cunoaşterii şi porneşte în aventura regăsirii de sine. Pare că de bună voie îşi asumă riscurile labirintului. "Atunci când visul primăverii/ zace bolnav în ierburile scunde/veşted şi însingurat, îngerul serii/plânge în tăcere cu lacrimi mătunte.//Vino mai aproape de sufletul meu,/ veşted şi însingurat, şi spune-i/ cine îţi presară peste pleoape/ somn de înger curat dincolo de/ rostirea augustă a numelui."//
Alter-Ego poetei călătoreşte continuu în spaţiile necunoscutului. Fiinţele sacre, precum îngerii, devin, în însăşi devenirea poetei, făpturi ale pământului, nu atât desacralizate cât nişte entităţi buimăcite de tristeţea lumii. Rostul lor se încheie în "Pielea întinsă până la durere"/ sau "Ajută necredinţei mele, Doamne, când/ lângă sora mea geamănă se descalţă crinii şi/ plânsul nostru seamănă/cu laptele dimineţii din/ paharul Îngerului."//
Poezia Vicenţei Vara pare o confesiune cu accente dramatice, pare un jurnal al stărilor de euforie intelectuală, dar e mai mult decât mărturisire, e o constantă şi amară reflecţie asupra efemerităţii, a pierderilor ireparabile, a stării de muţenie în faţa neputinţei. Fiinţa umană e vulnerabilă în fiecare moment al zilei şi al nopţii şi poezia Vicenţei Vara, pe numele ei complet şi legiuit, Mariana Ionescu, le deconspiră în matafore inteligent construite. Sunt poeme în acest volum care ne vorbesc de marea sensibilitate a poetei, de intuiţia valorilor existenţei, dar mai ales, ne face părtaşi la un festin spiritual, la marea frumuseţe a spaţiului miraculos al poeziei, care alină şi consolează toate disperările. E în poezia Vicenţei Vara o forţă imagistică ca un halou care luminează din interior universul său poetic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu