Nouă nu ni se potriveşte să spunem: noi românii, din variate motive. Mai întâi că în subconştientul filosofic colectiv nu prea există sentimentul pluralităţii ci numai al unicităţii. Românul este în esenţă un singuratic. În plan afectiv acceptă cu greu să fie smuls din singurătate. Nu-i vorba de singurătatea lui eu ci mai ales de absenţa din subconştient a unui Tu complementar.
De fapt cred că toate popoarele sunt la fel. Numai că un francez nu spune aproape niciodată, noi francezii. Nici germanii nu spun noi germanii, mi se pare că nici africanii nu spun noi africanii. La televiziunile noastre româneşti, auzi veşnic noi românii sau un bătrân de şaizeci de ani sau o bătrână de optzeci de ani. O lipsă de eleganţă în vorbire, o lipsă fantastică de educaţie. Se vede absenţa oricărei educaţii mai ales la cei care ajung să vorbească la televiziuni. Felul cum sunt concepute ştirile. Se caută limbajul cel mai vulgar. De exemplul: Biata bătrână a fost răpusă de loviturile violatorului. E absolut scârbos şi înnebunitor. Acum şi aici se vede mizeria regimului comunist. În acest regim educaţia era cu desăvârşire absentă, ba parcă şi interzisă. Trebuia să spui bătrân şi bătrână, nu domnul sau doamna. În fine, oare când voi scăpa de sintagma noi românii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu