miercuri, 23 mai 2012

IRINA MAVRODIN

 Irina Mavrodin a părăsit această lume. A lăsat în urmă o operă incredibil de valoroasă. Mă gândesc la cărţile de teorie şi critică literară, la traducerile monumentale, începând cu Marcel Proust, Albert Cohen, Flaubert şi ajungând la scriitori francezi de azi. Mă gândesc la volumele ei de poeme străbătute de un filon liric unic, situat la mare înălţime spirituală, mă gândesc la persoana al cărei nume este Irina Mavrodin, unică, la fel ca opera sa. Era frumoasă, era bună. Trebuie să folosesc verbele la trecut. Era generoasă cu cei din jurul ei. Se bucura când descoperea oameni de talent. Se bucura de faptele de cultură. Avea toate însuşirile unui om cu adevărat superior. Nu făcea caz de munca ei, necontenită, nu se plângea niciodată de nimeni, lua oamenii aşa cum erau, preţuia prietenia, sinceritatea, loialitatea. Irina nu mai este. Am pierdut o prietenă dragă, sunt cu mult mai săracă. Nu-mi vine să cred.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dumnezeu s-o odihnească în pace. A fost un om bun, o profesoară minunată, studenţii au iubit-o. O vor iubi şi îngerii.