REGELE CAROL AL DOILEA 1.

Al. Rosetti spunea despre regele Carol al doilea că avea geniu politic. Vroia să facă multe lucruri bune pentru România dar nu putea din pricina politicienilor care se certau crâncen în parlament. Carol I a vrut să fugă tot de groaza politicienilor care se certau veşnic în Parlament. Brătianu l-a ajuns la graniţă şi l-a rugat în genunchi să se întoarcă şi să salveze ţara. Am avut regi mari, dar politicienii au fost prea mărunţi, exceptând câţiva de mare calitate dar au fost prea puţini şi nu s-a putut face mare lucru. Răzvan Theodorescu a spus nişte lucruri prea adevărate despre neamul românesc. Dar cum lui îi place să fie român şi mie îmi place chiar dacă aş avea şi ceva sânge german. Regele Carol al II-lea a fost un Rege mare, a fost extraordinar de iubit de toată suflarea românească. Rosetti mi-a povestit de întâlnirea lui Carol cu Hitler. L-a cam insultat pe Hitler, evident din inălţimea lui de prinţ din dinastia de Hohenzolern. Cine era Hitler? Un biet parvenit. Dinastia de Hohenzolern dăinuia din secolul 11. Convorbirea dinre Rege şi Hitler a fost scurtă şi regele a refuzat absolut tot ce-i propusese Hitler, respectiv salvarea legionarilor. Se zice că încă din tren în drum spre ţară, dăduse ordin ca asasinii lui Iorga să fie executaţi. Iorga l-a iubit pe Carol şi Carol l-a iubit şi preţuit pe Iorga. Iorga scria despre Zizi Lambrino că atenta la siguranţa naţională. Bastardul regal era ţinut de bonă cu un lant ca nu cumva să fie răpit de duşmani. Şi erau tare mulţi. Nimeni în epocă nu vedea cu ochi buni aventura ei cu Carol. În fine, tempi passati.
Ar fi bine pentru ţară dacă s-ar reveni la monarhie. Casa regală a României ar fi încă o speranţă dacă în Parlament s-ar schimba legea succesiunii la Tron şi s-ar accepta dreprul primului născut, indiferent de sex. Reginele pot fi chiar mai bune decât regii.